Primavaraaaaa

 Vine, vine primavara, se asterne-n toaaata tara..lalala...Vine primavara, oameni buni! Raise your head and admire its breathtaking beauty! Ok, scuze, uneorie ma ia valul. Iubesc primavara. Primavara care o sa vina curand, adica ar trebui sa vina. Si nu vreau sa imi amintesc ca astazi suntem in 13 martie( da, mi-am gasit o zi foarte norocoasa, stiu:D) si afara sunt fix 3 grade. Gandul asta ma deprima. Adica hellooooo, ar fi trebuit sa fim in plina primavara. Imi e dor de zilele calduroase, cer albastru,  cand soarele  iti bate in cap si din obisnuinta, te plangi vreo 2 secunde cu ceva de genul: 'Ah, ce ma streseaza soarele asta!' pana cand in cele din urma iti dai seama ca iti place si te opresti undeva in mijlocul strazii si pur si simplu lasi razele soarelui sa iti mangaie fata...Ah, ce momente! Intotdeauna am fost de parere ca micile placeri ale vietii sunt cu mult mai importante decat un car de bani sau o viata 'high-life'. O zi calduroasa, un loc unde iti face placere sa te afli, un zambet calduros, o imbratisare venita la momentul oportun, sau orice lucru mic pentru ceilalti dar cu o semnificatie anume pentru tine, acestea sunt cele care ne fac viata frumoasa si deosebita:)  Si asa e normal sa fie...chiar azi vorbeam cu o prietena care sustinea ca nimeni nu poate spune ca are o viata fericita, deorece exista clipe de fericire, poate zile, dar nu poate fi asa continuu. Si intr-adevar, am observat ca din ce in ce mai putini oameni pot face diferenta intre a fi multumit si a fi fericit. Conform dictionarului, multumirea inseamna a fi satisfacut, a nu pretinde mai mult, pe cand fericirea este o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. Asadar, fericirea este, dupa parerea mea, o multumirea incapatanata sa obtina mai mult de atat. Dar de fapt nu stiu cum am ajuns la subiectul asta, cand primavara era ceea ce aveam intial in cap. Ma gandeam ca daca ai pune niste oameni sa asocieze acest anotimp cu o culoare, majoritatea ar alege verde sau cel putin o culoare pastelata si dulcica:) ei bine, pentru mine primavara se aseamana culorii mov. In viziunea mea, mov inseamna nou, reinventare, renastere, libertate de exprimare...si de fapt asta si reprezinta primavara, dupa cum prea bine stim din clasele I-IV: renasterea naturii, aparitia ghioceilor, martiosr, Ziua Mamei si alte simboluri ce astazi sunt asociate in creierul nostru automat cu notiunea de primavara.

In momentul de fata, am biroul exact langa fereastra si pot sa 'admir' imprejurimile. Din nefericire, nu e o priveliste prea placuta: cer gri- albastrui, trotuar semi-ud, vant ce zguduie copacii, gradini  moarte, oameni zgribuliti grabindu-se sa ajunga intr-un loc primitor si calduros si o liniste mormantala ce este din cand in cand acoperita de suieratul vantului. Cum ar putea cineva ca gandindu-se la un astfel de peisaj, sa nu vrea sa se bage sub paturica la caldura, sa vada un film, sa citeasca o carte buna, sa bea un ceai/suc acidulat cu muuulta cofeina mai nou[ don't kill me cause I hate Cola ^_^] ? Atmosfera asta rece, calma si gri ma duce automat cu gandul la toamna...dar nu are logica! Cum putem fi in 13 martie si afara sa fie atat de frig, incat sa nu ne putem plimba mai  mult de jumatate de ora fara sa ne inghete ce avem mai drag sau sa nu putem purta niste haine subtiri, colorate si dragute, pe langa hainele pe iarna, care pe mine una ma fac sa ma simt ca un ursulet, din cauza grosimii. E absolut inadmisibil! Da, sunt revoltata! Vreau caldura! Vreau soare si cer albastru! Sunt in stare chiar sa fac o petitie ca sa facem ceva, eventual o intalnire de genul tipului aluia de demult, nu ii mai stiu numele, guru nu stiu cum, pana mea, si sa facem un dans al primaverii! Ce tare ar fi...:D Poate chiar s-ar indura divinitatea de oasele noastre inghetate si ne-ar mai arunca niste grade de genul: 'Na, ma, si voi, amaratilor, ca sa nu inghetati de tot! *si arunca niste raze de soare asupra capului nostru* Ah, ce bine ar fi...ok, poate chiar o sa ma gandesc la vreo initativa:-?

Oricum, pana atunci tot ce pot face e sa gasesc ceva frumos in vremea de afara, cum ar fi ca am motiv sa stau cu prietenul in casa la caldurica, ca pot sa o pun pe mama sa imi faca ceva bun de papa pe motiv ca sunt racita si eu nu pot, pot sa simt vantul cum imi rade in nas atunci cand merg pe strada sau pur si simplu am o explicatie pentru leneveala de care sufar in ultima vreme. Da, imi place mult sa simt vantul. Imi aminteste de o persoana draga mie, care acum foarte mult timp, mi-a spus ceva ce a ramas impregnat in creierul meu. Mergeam cu el pe strada, era vant, eu mormaiam pe acolo de nervi ca imi strica parul, ca imi intra chestii in ochi etc, iar el s-a deschis la geaca si mergea foarte vesel. Si l-am intrebat: 'Ce faci?! E un vant ingrozitor!' Si el mi-a spus foarte frumos:' Stii, atunci cand bate vantul , simt ca exista Dumnezeu!' Si intr-adevar din acel moment, peste care au trecut vreo 3 ani, nu am mai putut percepe vantul decat ca pe o dovada clara a faptului ca exista o divinitate si ca noi cel mai probabil suntem numai niste pioni, fara nicio putere, care tot ce fac e sa se clatine in fata maretiei 'celuilalt', desi ne credem invincibili. Hai ca iar am luat-o razna! E de la vreme:P si de fapt cred ca am si ajuns la o concluzie: vremea e de vina pentru tot!