Cautam absolutul in te miri ce.Cautam absolutul in tot. Cautam absolutul in noi insine. Dar de cele mai multe ori cautam absolutul in cineva. Iubim acea persoana, o admiram, o studiem, pana ajungem sa o consumam , sa ii cunoastem fiecare particica a corpului si a sufletului, pentru ca in cele din urma in 95% dintre cazuri sa ne dam seama ca de fapt ne-am inselat, ca persoana de langa noi nu are nici macar un strop de divinitate si nici macar nu isi doreste sa fie ceea ce noi o credeam a fi. Acea persoana este o simpla fiinta umana cu o viata obisnuita, cu defecte umane si calitati ce sunt mai mult sau mai putin proeminente, este doar o himera cu care ne vom amagi in continuare, cu care ne vom distruge individualitatea, care va uita sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, si ne va iubi pt ceea ce o facem sa simta cand e langa noi. Capcana dragostei este cand te face sa te schimbi pentru a fi pe placul celuilalt si in cele din urma ajunge sa nu te mai iubeasca, pentru ca nu mai ragaseste persoana de care s-a indragostit initial. Aici intervine dorinta de a controla iubirea, de a face totul sa fie cum vrem noi, perfect, desi teoretic cu totii stim ca sentimentele sunt incontrolabile. Asa ajungem ca printre norii dragostei sa ne mintim, sa ne pierdem in banalitatea vietii, sa uitam ce cautam initial. O sa ajungem adulti, roboti cu idei statice, cu mintea bine ferecata si cu un suflet ce a zburat in amintirea primei iubiri, a puritatii ce nu se va mai intoarce nicicand...
