miercuri, 26 noiembrie 2008

Povestea ei


Asta e povestea ei. Nu-mi pasa daca va citi cineva, daca cineva va fi impresionat sau daca o sa placa. Nu conteaza.E doar a ei. Povestea unei adolescente. O adolescenta ce credea ca e rebela, povestea unei inimi ce se frangea zi de zi in fata lumii care nici macar nu observa.O lume rea care calca in picioare orice se abatea de la regulile nescrise care dictau egoism, supeficialitate si un simt al proprietatii foarte dezvoltat...povestea ce se voia a fi basmul ei a devenit in cele din urma cosmarul ei. Simtea prea multe, i se intamplau prea multe, o marcau prea multe…multe lucruri peste care nu putea trece. Nu avea timp sa isi revina dupa ceva, ca imediat era lovita de un nou amalgam de sentimente contradictorii, care o faceau sa fie mai derutata ca niciodata. Toate astea o omorau incet, dar sigur...Devenise o persoana instabila emotional...Credea ca iubeste, ca mai apoi sa isi dea seama ca ceea ce simtea era o iluzie...A fost dezamagita de toti oamenii pe care ii iubise...ajunsese sa nu mai poata sa isi deschida sufletul decat in fata siesi, si nici atunci nu era la fel. Nimic nu era in regula in viata ei: EL, desi o iubea la fel de cum il iubea si ea, se indeparta putin cate putin, pentru ca nu avea rabdarea necesara pentru a-i intelege starile si din contra, o facea sa fie si mai deprimata; prietenele ei aveau propria viata, parintii nu o cunosteau cu adevarat...Simtea ca in realitate viata ei e un nimic. Ca de fapt ea e un nimic umblator. Si toate astea erau pretul faptului ca nu putea sa fie ca ceilalti, nu putea sa faca ceva ce ar putea sa doara pe cineva fara sa se gandeasca la suferinta aceluia, nu putea calca in picioare pe nimeni, chiar daca ii facuse rau.

In momentul in care a realizat asta, a hotarat ca nu are rost, ca nu castiga nimic prin felul in care e si ca a avut numai de suferit. Si a vrut sa se schimbe...si s-a luptat mult cu ea insasi, cu principiile pe care le avea, cu gusturile ei, intr-un cuvant, cu vechea “ea”. A plans mult, si-a jelit vechea personalitate, hainele, cd-urile cu muzica ei de suflet, care acum erau material de reciclare, pana si parul care nu mai era “fara forma”, dupa spusele colegelor ei, ci “cool”.Si in cele din urma a reusit. S-a schimbat. Putin cate putin, a devenit alta. O adolescenta “normala”, in sfarsit!

Si acum povestea ei continua zi de zi, dar totul e altfel. Ea nu mai simte la fel…nu mai poate sa impartaseasca adevaratul ei zambet cu nimeni, frumusetea unei zile noi ce alta data ar fi putut sa o impresioneze pana la lacrimi acum a devenit o banalitate; comoditatea a transformat-o intr-o fata care inca este frumoasa, dar de o frumusete obisnuita…stilul ei de viata a devenit unul urban si “la moda”, a inceput sa gandeasca asemenea tiparului, a devenit populara si acceptata de ceilalti, ba chiar admirata..a uitat ca isi dorea sa fie altfel, sa schimbe ceva...a devenit ceea ce a urat dintotdeauna: inca una din multe…

Un comentariu:

Blair spunea...

Imi place.Cateodata ma intreb cat talent trebuie sa ai ca sa ii faci pe cei din jur sa agreeze ceea ce scri?Mai ales cand iti exprimi propriile sentimente.Poate trebuie sa fii decat sincer:)