Astazi am aflat ca pisica mea are cancer. Eram in cabinet, la control cu ea, pentru ca in ultimul vomita cam des, si verdictul a venit clar, calm si concis: Are cancer! Nu am putut rezista vestii si am iesit din cabinet plangand si lipindu-ma de perete de parca ar fi singurul meu sprijin real. Nu imi venea sa cred: ea, pisica mea, vioaie, preaiubita mea pisica, urmeaza sa moara...adica sa nu mai existe, adica nu o sa mai misune prin casa si nu o sa mai pot striga din 5 in 5 minute: Miti, lasa florile! sau mai stiu eu ce. Nu va mai exista nicio consolare necuvantatoare penrtu mine in casa asta. O sa ma sufoc de dor, o sa mor de tristete...maine urmeaza operatia, unde exista o posibilitate de vindecare si una sa moara....Ce sentiment e sa fii pus in fata faptului implinit: S-ar putea ca de maine aceasta prietena, care m-a ascultat cu urechile ciulite timp de 7 ani de zile, desi nu intelegea nimic, sa moara, sa devina o simpla amintire...Sper din tot sufletul sa fie ok...Maine o sa vad rezultatul...