I wish that you knew when I said two sugars, actually I meant three....

Una din melodiile mele de suflet, care, din punctul meu de vedere, exprima ceea ce orice fata si-ar dori: lucruri mici care fac dragostea durabila, atentie la detalii si in general, o iubire imposibil de perfecta...Si o parte dintr-o poveste de dragoste speciala: Serena si Dan...

Cum e sa realizezi ca nu posezi altceva in afara de vise si amintiri? Iti spun eu, e ca dracu. Crezi ca ai personalitate, stil unic, prieteni, principii de neinclinat si toate chestiile ale pe care le sustii zi de zi. Si pana la urma, cand ramai singura in camera ta si nu esti imbracat in hainele alea super misto si asortate super tare care te reprezinta si cand nu mai e nimeni caruia sa-i pari intr-un anumit fel si nu asculti muzica 'underground' si nu ai nimic altceva pe tine in afara de o bluza rupta intr-un colt dintr-un accident intre tine si forfecuta de unghii si o pereche de pantaloni oarecare, stai in patul in care te stii de cand aveai 3 ani si te inconjoara culorile pe care le-ai urat poate ani si ani de zile si nu porti niciun fel de masca si nu zambesti, pentru ca nu ai de ce sa mai zambesti acum, realizezi ca nu ai nimic, ca totul e trecator, ca de-a lungul timpului, lucrurile sau oamenii pe care ii stampilasei cu 'mine to stay forever' s-au dus unul cate unul: de la primul tau creion care iti facea superbi ochi de pisica pana la prietena de pe clasa a VI-a cu care iti jurai prietenie vesnica. Ciudat e ca ceea ce se intampla acum e prea 'in direct', mult prea palpabil pentru a-l simti in adevaratul sens al cuvantului. E mult mai usor sa 'contabilizezi' trecutul, sa iti vina in cap replica potrivita dupa 2 luni de zile, sa iti imaginezi scenarii despre cum ar fi putut sa fie sau si mai bine, sa visezi la ce ar putea sa se intample, la viata pe care tu mai mult ca oricine o  meriti, pentru ca esti ALTFEL, dar undeva, in coltul mintii tale, stii si tu ca nu o sa o ai niciodata, pentru ca nu esti deajuns de bun in lumea asta de rahat si nu o sa reusesti, pentru ca nu faci altceva decat sa traieste in fantasmagoriile tale si nu reusesti sa te rupi, ca sa poti intra 'in randul lumii'. Dar nu conteaza, viata e frumoasa, e soare afara, ce mai conteaza ca o sa avem o viata ratata, atata timp cat putem trai in propria cochilie unde lucrurile sunt frumoase si simple? Oricum viata e prea reala...Idealism rulz!